3 decembrie 2009

Ce am fost si ce am ajuns...

Astazi vreau sa va vorbesc despre oameni. De data asta nu vreau sa fac misto sau sa ma minunez de prostia absoluta cu care unii se mandresc.

De obicei se spune „never look back”, dar cum eu sunt al dracu, fac exact opusul si m-am uitat in trecut, in vremurile bune... Ce am fost si ce am ajuns. Eram niste copii, iar cu trecerea timpului totul pare atat de complicat, gasca s-a spart, turma de roackeri s-a imprastiat, cele mai intunecate metaliste care nu purtau altceva decat negru atunci, acum sunt pink and fluffy [nu ca ar fi o problema cu asta], altii au devenit clubberi, unii si-au gasit perechea si au disparut, unii s-au casatorit, altii inca grohaie prin garaje, unii nu s-au schimbat deloc, dar au disparut si ei, iar altii au ramas cu aceeasi gandire de pestera, unii au ajuns bine, iar altii chiar deloc....

In viata mea au intrat foarte multi oameni, dar si foarte multi au disparut. Mi-e dor de clatite parties de pe vremea cand eram o boboaca in liceu, mi-e dor de weekendurile petrecute in oras, de vremea cand faceam naveta cu trenu, unde am cunoscut atatia oameni, mi-e dor de masa festiva pe care o faceam impreuna cu prietenii care ma faceau sa ma simt acasa, mi-e dor de vremea cand ieseam in sat si jucam fotbal cu baietii... Ma uit in trecut si ma gandesc ce vremuri frumoase erau, parca totul era atat de simplu atunci....

Acuma totul este atat de complicat, deodata toti ne-am impotmolit, dam vina unii pe altii si aruncam cu noroi in stanga si in dreapta. Fiecare a luat-o pe un drum diferit, unii nu se vor mai intalnii niciodata, altii da, iar unii se opresc...

Eu merg mai departe, cu toate ca drumul meu e plin de gropi si de mocirla, stiu ca pe acel drum voi gasi ceva frumos. Sau cel putin asta sper.... Si pe langa asta, sper ca cei care au luat-o pe un drum gresit sa isi gaseasca si ei drumul cel bun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu